Capitolul 4

B.p.o.v.

O noua zi incepea, si ma simteam schimbata… dar nici eu nu stiam in ce fel schimbata.Doar schimbata. Ma ridicam incet din pat observand ca eram singura in camera. Am aruncat o privire la ceasul de pe noptiera si arata ora 10:00,probabil se trezise,de fapt cred ca toata lumea se trezise.Inainte sa cobor jos,am deschis repede laptopul lui Edward pentru a cauta pe internet lista zborurilor catre New York care vor fi in cursul zilei de astazi,si ma oprisem la cel care era la ora 14:45…Nu aveam timp de pierdut asa ca trebuia sa plec.

M-am imbracat apoi am coborat in liniste pe scari.

“-Bella… vino tocmai asezam masa .Te-am asteptat sa te trezesti ca sa luam micul dejun cu totii.” Alice zambi.

“-Nu mi-e foame.” Am raspuns indiferenta.De obicei mancam dimineata,dar acum efectiv nu imi era foame. “Cred ca voi pleca pana acasa.Vreau sa imi iau si restul bagajelor.Plec! la 14:45 am primul zbor,si il iau pe acela..” nu stiam de ce,dar tot ce voiam in acel moment ,era sa plec departe.

“-Bella,ce iti veni?” ma intreba Rosalie ingrijorata in timp ce Edward ma privea cu ochii tristi si ingandurati.Probabil credea ca seara trecuta doar glumisem,jucandu-ma cu sentimentele lui,pentru a pleca a doua zi.

“-Doar vreau sa plec.Scuzati-ma!” Apoi m-am departat de ei indreptandu-ma catre iesire in graba. Probabil ii socasem prin comportamentul meu rece,dar nici eu nu stiam ce e cu mine in dimineata aceasta.Nici macar eu nu stiam de ce ma comportam asa,nu aveam curajul nici macar pentru a ma intoarce pentru a imi lua ramas bun de la ei.

Iesisem din casa cand in langa mine aparu Edward care ma opri din mers.

“-Bella,de ce vrei sa pleci?” ma intreba cu o voce trista.

“-Doar vreau sa plec.Nu stiu de ce…dar vreau sa plec.Asa simt.” I-am raspuns indifferent radicand din umeri.

“-Atunci… seara trecuta a fost doar …” facu o pauza apoi continua. “Nimic,uita ce vroiam sa zic ,uita ce ti-am zis aseara Bella.E mai bine asa.” Dintr-un motiv anume ma durea acest lucru.Ma durea sa vad cum singura eram pe punctul de a da cu picioarele la ceva ce mi-ar face inima sa vibreze de fericire,la cineva care stiu ca m-ar face fericita.

“-Edward,nu ai nici o vina … Sa stii ca … nu vreau sad au cu piciorul la tot  ce mi-ai spus seara trecuta,nu vreau sa renunt la sansa de a fi unul langa celalalt…”

“-Atunci de ce vrei sa pleci Bella?” trebuia sa gasesc o scuza buna pentru a ii motiva plecarea mea dar nu aparu nimic in mintea mea.

“-Ma simt ciudat.Toate cele ce s-au intamplat in ultimele 24 de ore… chiar m-au facut sa nu mai stiu ce e real si ce nu.Ce e normal si ce nu!? Vreau doar sa plec de aici. Simt ca in orice moment acel ceva care mi-a facut rau ,se va intoarce…” am spus in timp ce puteam simti groaza care imi cuprindea intreg corpul.

“-Bella…ce te face sa crezi ca nu te va urmari?” Vocea lui Jasper aparu din spatele  lui Edward,urmat  de Alice.

“-Nu stiu,dar daca plec,poate voi scapa.Merita incercat. Orice ar fi, parca ar incerca sa imi ‘faca felul’ si daca mai continua ,in curand o sa reuseasca.Va rog … trebuie sa intelegeti”

“-Bella,dar daca sa zice ca ti se intampla ceva acolo…nimeni nu va fi langa tine acolo.” Rosalie incerca sa imi explice.

“-Nu-mi pasa vreau doar sa evadez de aici… “

“-Vin cu tine…  si asa mai am doar 6 zile libere pana sa incep iarasi munca.Poate ca as putea sa merg cu tine.” Edward sugera zambindu-mi acel zambet strengaresc care cred ca zapacea orice fata,iar fratii sai deschisera larg ochii ,uimire combinata cu o portie buna de soc fiind evident in privirile lor.Alice chicotea sarind in sus si in jos fericita impreuna cu Rosalie.

“-Pai….nu stiu ….ce …sa zic…” am raspuns uimita.Nu ma asteptam ca el sa renunte la cateva zile pe care le avea libere pentru a le petrece alaturi de familie,doar pentru a veni cu mine,pentru a fi langa mine.

“-Ooo ba da.Sigur ca va merge cu tine.Noi te conducem acasa,sa iti iei ce vrei tu,sa iti facem bagajele repede,in timp ce Edward va ramane aici si isi va face si el bagajele.Timpul trece repede,si trebuie sa iti facem repede bagajul.” Nu apucasem sa mai comentez ca déjà eram in masina lui Alice ,iar Rosalie se urca pe bancheta din spate .

Alice zambea intr-una iar Rosalie ma privea,punandu-mi mii de intrebari din privire,stiam ca erau curioase,stiam ca vroiau detalii despre mine si Edward,dar nu avam nimic de spus,asa ca ocoleam subiectul cat de mult reuseam.

Mi-am strans bagajele incet,dar ma simteam foarte ciudat,ametita si imi era un pic rau.Deveneam tot mai palida.

“-Poate ca ar fi cazul sa mai ramai o zi aici,esti alba ca o stafie la fata.” Alice parea ingrijorata.

“-Nu…vreau sa plec…mai repede.” Am spus tipand. Era prima data cand imi pierdusem cumpatul in preajma celei mai bune prietene ale mele,era prima data cand tipasem la ea. Dar nu imi puteam controla emotiile.Ceva parca imi prelease controlul,manipulandu-ma dupa propriile reguli. Ma simteam urmarita,ma simteam controlata…dar poate ma simteam asa din cauza stresului. Inca un motiv sa plec de aici cat mai repede.

“-Te rog Alice…. Ma simt rau aici.Simt cum ceva ma domina incet aici,ma simt urmarita si ma simt controlata ca o marioneta in mainile unui papusar care incearca sa ma controleze.”

Fetele pareau sa inteleaga ce vroiam sa zic asa ca ma ajutara sa ies cat mai repede din fosta mea casa. In timp ce ma indreptam spre masina simteam cum ceva parca voia sa ma traga inapoi,vrand sa ma tina captiva,tinandu-ma in loc. Ceva ma lipise cu spatele de peretele rece al casei mele,nevrand sa ma lase sa evadez…

Ele ramasera in stare de soc atunci cand au observat ce mi se intampla.Alice a luat bagajul ducandu-l repede la masina,apoi se intoarse cu Rosalie care cu greu reusise sa imi puna la gat un lantisor cu o cruciulita drept pandantiv pentru a ma proteja.In momentul in care acea cruciulita atinsese pielea gatului meu,reusisem din nou sa ma misc,fugind in graba catre masina,plangand de frica.

E.p.o.v.

Era ora 13:00 cand fetele s-au intors ,insa Bella nu cobora din masina.

“-Bella ..iarasi a fost atacata….” Spuse Alice cu o voce stinsa. “Trebuie sa plecati cat mai  repede. Efectiv ma mir cum nu si-a rupt coloana cand a fost izbita efectiv cu putere de peretele casei,si orice a trantit-o,nu o lasa sa plece.A reusit abia sa se miste si sa fuga doar atunci cand Rosalie i-a asezat la gat cu greu lantisorul ei sfintit ,cel cu cruciulita.”

“-Doar plecati mai repede,inainte ca ea sa faca vreo cadere nervoasa.Ai mare grija de ea Edward.”

Am fugit ingrozit catre masina,privind-o pe Bella care plangea isteric.Voia sa fuga departe… iar eu aveam sa fiu langa ea,sa o ajut.

B.p.o.v.

Cand avionul decolase,nu puteam decat sa rasuflu usurata ca scapasem,simteam cum apasarea din sufletul meu era mai mica,dar o urma de indoiala tot era prezenta.Daca momentan s-a oprit doar pentru putin timp?Daca ma va ataca din nou? Gandurile fugeau in toate directiile.

“-Bella….esti bine?” ma intreba cu o voce calda tragandu-mi palma dreapta intre palmele sale tinandu-o strans.

“-Doar ma doare spatele putin…putin mai tare ce e drept.” Chicoti usor la afirmatia mea apoi facu o pauza lasandu-ma sa continui. “Ma simt foarte obosita Edward…si psihic sunt terminate.Sper ca atunci cand ajung in New York sa imi fie mai bine.”

“-O sa fie bine Bella…” imi spuse incet,apoi imi saruta fruntea.

“-Edward…multumesc pentru tot ce faci pentru mine.”

“-Voi fi mereu langa tine … ti-am zis,vreau doar sa fiu cu tine.” Apoi se intinse pentru a-si presa buzele sale catifelate de ale mele.Dulceata lor ma innebunea facandu-ma sa imi doresc mai mult.

“-Atunci voi fi doar a ta Edward…doar a ta…” i-am spus zamdindu-I in timp ce obrajii mei cred ca se inrosira.

“-Nu vreau sa te las singura cand ajungem in New York… mai ales dupa toate cele intamplate…” Edward imi spuse sarutandu-mi incet umarul.

“-Va trebui Edward… in plus,trebuie sa imi infrunt temerile de una singura.Sper sa nu mi se mai intample nimic….”

“-Dar daca apare vre-o problema,sa nu eziti sa ma cauti Bella…te rog…”

“-Desigur…” i-am raspuns incet.

Restului drumului trecu repede.ajunsi in New York ma conduse la apartamentul meu,apoi pleca.

Am intrat in casa incet,aprinzand lumina din camera de zi si asigurandu-ma ca totul e in regula.Si asa parea. In timp ce ma indreptam catre baie pentru a face un dus,lumina din  camera de zi se stinse brusc.

“Oh,Doamne…voi chema un electrician sa verifice instalatia electrica maine la prima ora.” Mi-am repetat in gand.Am mers cu pasii greoi si lenti catre dus,unde apa calda ce curgea reusea sa imi relaxeze corpul incordat.

Ma simteam mai bine acum,nu mai simteam acea tensiune,dar totusi…ceva parca inca era present in aer. “Iarasi bati campii Bella…e doar oboseala…stresul…gata.Esti in siguranta acum!” mi-am repetat in gand.

M-am indreptat catre camera mea,asezandu-ma in pat,pleoapele inchizandu-se din cauza oboselei.Adormisem,iar intunericul noptii acum imi aducea doar liniste,nu frica…

Pierdusem notiunea timpului,nu aveam habar despre cat timp trecuse de cand adormisem,dar m-am trezit instantaneu atunci cand usa de la camera mea se izbise brusc iar langa mine ,pe noptiera aparu un biletel cu un scris tremurat .

“odata ce ai privit in intuneric,odata ce ai fost cuprins de vraja si blestemul ei,e imposibil sa mai scapi.”

~ de madyzuzu pe martie 19, 2010.