Capitolul 3

E.p.o.v.

Era ora 1 dimineata,iar Bella in sfarsit se trezise tipand ca din gura de sarpe.

“-Bella?Cum te simti?” am intrebat cu o voce calma si inceata.

“-Ma doare tot corpul de parca am fost batuta o saptamana intreaga.”

Ea se uita in jur cu ochii mari si speriati.”Unde sunt?” spoti ingrozita.

“-Bella…in sfarsit ti-ai revenit!” Alice o imbratisa urcandu-se pe pat langa ea. “Nu te puteam duce acasa in starea in care esti,mai ales ca nu ai pe nimeni…Te-am asezat in camera lui Edward.” Alice facu o pauza apoi continua “Bella ce s-a intamplat in seara aceasta?Iti mai amintesti ceva?”

Fata Bellei parea sa isi schimbe total expresia,de la calm si nedumerire,la o expresie plina de groaza ,de frica,de teama,de ce era mai rau.

“-Nu e posibil…E imposibil!” lacrimi incepura sa ii inunde ochii ei superbi. “Cred ca imi pierd mintile..nu nu nu ….” Tipetele si plansetele ei devenind isterice. “Tot ce imi amintesc e o umbra..o silueta.Credeam prima data ca e o persoana,poate chiar cineva dintre voi care incerca sa imi faca o gluma proasta.Am urmat-o pana am ajuns intr-o camera intunecata si apoi usile s-au inchis brusc.” Incepea sa planga din nou. “M-a trantit la pamant…m-a izbit puternic de podea imobilizandu-mi mainile si picioarele cumva ca sa nu fug…am incercat sa tip,sa strig dupa ajutor…” incerca sa vorbeasca in timp ce isi ducea picioarele la piept ghemuindu-se in pat langa Alice,care ii mangaia parul iar Rose o privea ingrozita.Pana si lui Emmett ii pierise cheful obisnuit de glume. “Buzele parca imi erau lipite…nu puteam sa tip…am incercat…am vrut sa tip dar acel ceva nu ma lasa…”

Era inca terifiata de cele intamplate,era inca mai mult decat ingrozita,puteam citi toata spaima din privirea ei.

“-E timpul sa te odihnesti Bella…maine te vei simti mai bine.” Jasper ii spusese incet,iar Alice se ridica de pe pat venind catre el si aproband din cap.

“-Bine…” apoi Bella se ridica din pat indreptandu-se incet catre iesirea din camera.

“-Unde vrei sa pleci?” Rose o intreba chicotind.

“-Pai..in camera de zi,voi dormi pe canapéa.Nu il pot fugari pe Edward din propria lui camera.” Apoi se uita in directia mea,privirile noastre intersectandu-se,facandu-mi inima sa o ia razna iar obrajii ei capatand o nuanta dragalasa de roz care o faceau sa arate atat de angelic.

“-Nu Bella,ramai aici.Eu voi dormi pe canapeaua de langa biroul meu.Tu poti sa iei patul,in plus,nu e bines a ramai singura in seara asta…” am incercat sa ii explic iar ea doar dadu din cap aproband.\

***

Era aproape 3 dimineata,iar toata lumea dormea,mai putin eu. Preferam sa ii veghez somnul Bellei,care se agita,intorcandu-se violent in pat de pe o parte pe cealalta parte a patului.

„-Pleaca….Da-mi drumul” vocea ei cristalina rasuna alungand linistea camerei. „-Te rog…lasa-ma in pace…” incepea sa planga.. „Da-mi drumul…ma doare…ma doare….te rog…ma doare! Imi e frica,lasa-ma in pace,nu imi face rau…” spunea cu o voce stinsa in timp ce puteam distinge frica din vocea ei. „pleaca…” intr-un final se trezi tipand si ridicandu-se brusc in fund ,asezandu-se in mijlocul patului in indreptandu-si privirea catre mainile pe care le avea asezate in poala sa inainte sa isi cuprinda corpul cu mainile ei micute,parca vrand sa se asigure ca inca mai e intreaga.

Nu stiam cum sa reactionez,dar simteam ca trebuie sa o protejez.Parea atat de fragila,vulnerabila…. M-am asezat langa ea strangandu-o in bratele mele.

„-Shhh, a fost doar un vis….Linisteste-te…O sa fie bine…” ii spoteam la ureche,mangaindu-i parul si incercand sa o linistesc. Ea isi ridica ochii pentru a imi intalni privirea..

„-Edward….” imi sopti numele

“-Da Bella?” i-am spotit mangaindu-I parul in continuare.

“-Multumesc…”

“-Pentru ce?” am intrebat-o confuza nestiind pentru ce imi multumea.

“-Pentru tot… mi-ai ingrijit ranile, m-ai salvat facandu-ti curaj sa intri in acea camera pentru a ma scoate afara, Pentru ca esti langa mine … “ imi vorbea incet parca incercand sa imi spuna un secret. “stii , esti un prieten adevarat.Multumesc…”

I-am zambit in timp ce i-am cuprins fata cu ambele maini,era timpul sa fac ceva ce imi doream de mult,ceva ce pana si fratii mei ma sfatuisera sa fac…pana si iubitele lor…Sa imi fac curaj sa ii spun ce simt inainte ca sans ape care o am sa expire,iar altcineva sa mi-o ia inainte.

Ea ma privea confuza,cu ochii mari ,plini de emotie. Ma rataceam atat de usor in acele oceane de ciocolata,ma pierdeam atat de usor in ei facandu-ma sa imi apropii fata mai mult de a ei pana cand nasul ei il atingea pe al meu. Nu stiam daca fac bine sau nu,poate ca avea sa fie o greseala,sau poate nu… Buzele noastre se afla la o distanta de cativa centimetri unele fata de altele,iar aceasta distant incepand sa dispara incet intr-un final ele unindu-se formand un intreg,un tot unitar. Eram vrajit de frumusetea ei,eram vrajit sunetul inimii ei care parea acum ca vrea sa ii iasa din piept,eram vrajit de obrajii eu ce aveau acum cea mai frumoasa nuanta de rosu pe care o vazusem vreodata in toata existent mea…Eram vrajit de Bella…

Buzele ei raspundeau la sarutul meu,facandu-ma sa imi pierd mintile in totalitate,buzele ei se miscau atat de timid peste ale mele,puteam simti toata emotia ce ii strabatea trupul in acest moment,puteam citi toata confuzia ce era acum in mintea ei,puteam auzi toate intrebarile pe ca inima ei mi le adresa in acest moment. Toate lucrurile bune din lumea aceasta au un sfarsit,mai devreme sau mai tarziu.

Asa e si cu sarutul nostrum,buzele noastre intr-un final departandu-se,Bella privindu-ma cu ochii mirati,nestiind parca ce sa zica.Ma privea in liniste asteptand parca sa rup tacerea,sa spun ceva,sa imi fac curaj sa vorbesc.

“-Bella… in sfarsit mi-am facut curaj sa fac ceva la ce visam dintotdeauna.Mereu am tanjit dupa buzele tale catifelate,mereu am visat sa te sarut si sa iti spun cat de mult insemni pentru mine.Chiar daca acest lucru ne va afecta in mod sigur prietenia,nu imi pasa.Te vreau doar pe tine Bella …” Bella continua sa ma priveasca in tacere.

“-La ce te gandesti?Injura-ma…spune orice vrei,doar vorbeste-mi.”

“-Edward…totul e asa….ciudat!” facu o pauza inainte sa continue de vorbit cuprinzandu-mi palma in palmele ei micute apoi o duse la in dreptul inimii ei asezandu-o acolo.Puteam simti cum inima ei batea agitata. “ Niciodata nu am crezut ca voi ajunge in ziua in care imi vei spune asta.Deci Edward…daca ma vrei doar pentru tine,atunci cu mare drag,te las sa ma rapesti pentru totdeauna.”

“-Multumesc Bella..” i-am raspuns chicotind strangandu-o la pieptul meu ea cuibarindu-se ca un copilas mic. Nu stiu cat trecuse dar intr-un final adormisem amandoi imbratisati in patul meu.

B.p.o.v.

Edward fusese o raza de lumina in intunericul aceste nopti si al acestui cosmar blestemat,pe care sigur nu il voi uita prea curand. Adormisem fericita in bratele sale pana cand ceva ma trezise. Simteam cum cineva statea langa mine privindu-ma insistent.Am deschis ochii uitandu-ma imprejur,si nu era nimeni in afara de Edward care dormea linistit.

Am coborat incet din pat uitandu-ma cu atentie prin camera si cautand ceva,nici eu nestiind sigur ce anume… Am iesit din camera lui Edward direct in hol,apoi m-am indreptat catre scari auzind televizorul mergand in camera de zi,gandindu-ma ca cineva inca nu avea somn la ora asta sau poate il uitase deschis. Si da…cred ca il uitase cineva deschis pentru ca nu era nimeni in acea camera. M-am intins dupa telecomanda ce statea aruncata pe masuta de cafea pentru a inchide televizorul,cand altceva imi atrase atentia.

Usa de la bucatarie se deschise si lumina se aprinsese instantaneu in acea incapere. Poate ca ma inselasem.Poate cineva se trezise,aprinse televizorul si apoi plecase in bucatarie ca sa manance ceva…da,era o explicatie logica,si parea atat de in stil Emmett,sigur era el. Am fugit spre bucatarie dar ca intrasem…nu era nimeni.

“Ciudat!” mi-am repetat in gand. Am deschis un dulapior din care am luat un pahar pentru a bea putina apa.M-am indreptat catre chiuveta incet cu picioarele care imi erau inmuiate de frica. Ceva rece imi atinsese umarul facandu-ma sa ma intorc,dar din nou,nu era nimeni.

Am dat drumul la robinet lasand sa curga putin apa,atat cat imi trebuia pentru a imi potoli setea. Insa nici nu apucasem sa ridic paharul catre gura,pentru ceva ma lovise peste mana,facandu-ma sa scap paharul din mana.

“-Lasa-maa in pace! Pleaca!” am tipat ca de tare ma tineau plamanii incercand apoi sa fug cat mai repede din bucatarie,insa nu ajunsesem prea departe,pentru ca ceva ma oprise facandu-ma sa cad,lovindu-ma. Ce se intampla cu mine?Cine,ce si de ce vroia sa ma imi faca rau? Lacrimile imi invadara ochii facandu-ma sa nu mai disting realitatea de ceea ce era in fata mea.Edward,care probabil auzise tipetele mele cobora in graba scarile.

“-Ooo,Doamne Bella ce ti s-a intamplat?” apoi ma ajuta sa ma ridic de pe podeaua rece in schimb nu aveam putere sa vorbesc,doar plangeam.

“-Nu stiu nici eu ce se intampla Edward…” am reusit sa vorbesc de indata ce am inceput sa ma opresc din plans. El ma conduse incet pe scari pana am ajuns in camera,apoi ma tinuse in brate pana adormisem din nou,avand din nou vise strainii.Simteam ca ceva rau ma astepta,simteam ca ceva rau se va intampla…dar nu stiam ce. Puteam spune ca adevaratul cosmar incepea sa se trezeasca la realitate,iar cele mai negre vise ale mele puteau si considerate nimicuri pe langa ce ma astepta in viitor (poate mai repede decat credeam).

~ de madyzuzu pe martie 18, 2010.