Capitolul 2

B.p.o.v

Eram singura in tot acest intuneric ce incerca sa ma domine,iar corpul meu era inghetat in timp.Nu ma puteam misca,nu puteam sa strig dupa ajutor ,nu puteam sa tip… eram prinsa in capcana necunoscutului. Stateam inghetata de frica pe podeaua rece,iar singura lumina ce o puteam vedea era de la luna ce stralucea triumfatoare pe cerul sinistru al noptii. Ma simteam urmarita,si simteam cum ceva sau cineva ma tinea imobilizata pe podea.Voiam sa ma ridic,dar atunci ceva ma izbise brutal inapoi jos,lipindu-mi mainile si picioarele de podeau blestemata pe care deja o uram,era atat de rece. Am incercat sa deschid buzele sa tip,dar tot nimic.Nu imi puteam deschide gura. Buzele imi erau lipite.

Imi era frica,iar singurul lucru pe care il puteam face in afara de tremurat era sa stau intinsa ,si sa astept ca grupul meu de prieteni cu care venisem in aceasta casa ,va veni sa ma salveze.E tot ce mai puteam spera…dar neputand sa tip,usa fiind probabil blocata de acel ceva care nu imi dadea voie sa ma ridic,sigur va trece ceva pana voi gasita.

Mici soapte ce imi strigau numele puteam auzi in linistea absolut mortuara din aceasta incapere stranie,mici soapte si mici adieri reci imi atinsesera fata mea probabil alba ca varul acum de frica. Puteam simti cum cineva se juca in parul meu,desi nu era nimeni langa mine.Puteam simti cum ceva imi mangaia fata,mainile si gatul .Erau atingeri reci la fel ca si ghearele mortii. Traiam un cosmar ce speram ca se va sfarsi in curand,dar ceva imi spunea ca acesta nu era decat un inceput.

Atingerile imi trimeteau fiori reci de frica in tot corpul,si intr-un final puteam simti pe abdomenul meu o durere precum cea in urma unei zgarieturi profunde. Ma durea,dar nu ptueam tipa.Doar lacrimile ce imi invadau ochii erau singurele care nu puteau ramane prizoniere.

Intr-un final nu mai rezistam toturor acestor emotii care efectiv ma coplesisera asa ca lesinasem.

E.p.o.v.

Ne-am intalnit cu totii in holul imens de la intrarea in casa,toti mai putin Bella…unde era?

„-A vazut-o cineva pe Bella?” am intrebat ingrijorat pentru ca o vazusem ca se simtea putin ametita …

„-E pe aici pe undeva probabil…bantuie si ea prin casa.” Rasul lui Emmett zguduia casa din temelii.

„-Edward…ce te opreste sa ii spui Bellei ce simti pentru ea?” Alice se uita la mine.

„-Alice…ea nu se va uita la mine niciodata in acel fel.Crede-ma ca stiu.In plus acum nu e nici locul si nici momentul potrivit pentru o astfel de conversatie.Ne-am inteles?” Fetele chicotira cu subinteles.Stiam ca nu aveau sa renunte la subiectul acesta.

„-Edward…macar ar trebui sa lupti acum cat ai sansa si ocazia potrivita.Gandeste-te ca s-ar putea ca altcineva sa ti-o ia inainte! Acum da…incheiem subiectul pentru ca esti suficient de matur ca sa fii constient de ce e bine pentru tine…” ROsalie se intoarse.

„-Totusi…unde e Bella… E ciudat ca nu a aparut.” Alice in sfarsit se pare ca realizase ce ziceam. „Poate i s-a intamplat ceva….ar trebui sa mergem sa o cautam.”

Apoi am inceput sa ne imprastiem in toata cautandu-o.. Eu si Jasper am inceput sa urcam scarile spre aripa de vest a casei in timp ce Alice,Rosalie si Emmett au inceput sa mearga spre aripa de est. Era atat de frig in partea aceasta a casei.Era ciudat.

„-Ce ciudat … e atat de frig aici,cred ca sub 10 grade…iar afara sunt peste 30 de grade…” Jasper observase acelasi lucru ca si mine. „Intr-adevar e ceva ciudat in legatura cu aceasta casa.Ar fi cazul sa o gasim inainte sa fie prea tarziu.Ar putea fi in pericol.”

„-Ce vrei sa zici?”

„-Edward,Bella a ramas singura.E cea mai delicata si mai sensibila dintre noi .In plus stii durerile ei de cap si ametelile ei dinainte sa intre in casa?Erau un fel de premonitii….Chiar daca ceilalti nu cred in prostiile astea.Eu stiu ca e ceva ciudat aici.Trebuie sa o gasim.”

Am inceput sa deschidem fiecare camera in parte intr-un final ajungand in dreptul uneia cu usile mari de lemn de culoare neagra,iar luna ce stralucea prin fereastra parca veghea asupra acesteia.

„-A mai ramas doar asta in partea noastra de casa.Daca nu e nici aici,sa speram ca ceilalti au mai mult noroc decat noi.” Am oftat incercand sa apas pe clanta.

„-E incuiata…” am spus vazand ca era imposibil de deschis.

„-Ciudat…de ce ar incuia cineva usa unei camere intr-o casa parasita?”

„-Nu stiu….” am oftat „Sa ne intoarcem sa ii gasim pe ceilalti.” dar nu era nevoie ca Alice,Rose si Emmett venira catre noi ingrijorati.

„-Nu am  gasit-o si am incercat absolut fiecare usa in camera…” Alice avea o voce ingrijorata.

„-Toate camerele…erau deschise?” am intrebat.

„-Da toate! ” Rosalie parea ingrozita de acum.

Stateam cu totii ,efectiv nedumeriti,ingorziti,ingrijorati.  Nimeni nu stia unde sa o mai caute pe Bella si nu avea unde sa dispara.

„-Cee facem?Nu putem pleca fara ea…” Alice se uita cu ochii ingrijorati la Jasper.

„-Ati incercat sa o sunati?” am intrebat .

„-Da…doar ca telefonul ei e inchis…asta e …ciudat.Isi incarcase telefonul inainte sa plecam si nu are obiceiul de a-si inchide telefonul intentionat.” Alice raspunse uitandu-se in podea.

Stateam rezemat de peretele de langa usa,cand am simtit ceva rece atingandu-mi barbia facandu-ma sa ma uit in jur.

„-Ce naiba?! ” am auzit vocea lui Rosalie.”Ceva m-a tras de par.Emmett…te joci cu mine?Incerci sa ma sperii? Potoleste-te…”

„-Scumpo…nu am facut nimic.Eu sunt langa Edward.” Apoi fata lui Rosalie impietri si tacu.

„-Ceva ciudat se intampla aici.Si orice ar fi,nu e de bine.Sa o gasim pe Bella si sa plecam.” Alice spuse cu o voce care ii tremura.

In momentul urmator usa incuiata(teoretic incuiata) se intredeschise scotand un scartait care putea sa bage pe oricine in mormant de frica.

„-Are cineva curaj sa intre?” Jasper se uita in jur la fiecare,dar nu puteam sta deoparte asa ca nu am gandit,ci am intrat direct in camera imensa.

Langa fereastra,in lumina lunii ,pe podeaua rece puteam vedea o fata care statea intinsa pe jos,parand mai mult moarta decat vie.Nu putea fi alta decat Bella si m-am grabit catre ea ridicandu-o in bratele mele.Ma uitam la ea si puteam vedea mici pete de sange pe tricoul ei in jurul abdomenului si niste zgarieturi foarte urate pe mainile ei.Zgarieturi care pareau a fi provocate de cineva.

Am iesit cat am putut de repede cu ea din acea camera,ceilalti ramand socati cand o vazura pe Bella in halul acesta. Am coborat scarile in graba  cu ea in brate si am intrat cu totii in masina .Emmett a fost cel care a pornit masina si a condus ca un nebun.Era la fel de ingrozit ca noi ceilalti.

***

Dupa jumatate de ora am ajuns acasa si am asezat-o pe Bella pe patul din camera mea.Fetele stateau lipite de ea,neparasindu-o nici o clipa precum niste prietene adevarate. Pe Jasper si Emmett a trebuit sa ii dam afara pentru ca nu cred ca Bella si-ar dori ca ei sa o vada dezbracata.Alice ii dadu tricoul si blugii Bellei jos,iar ochii ni se marira de soc cand vazusem numeroasele vanatai de pe corpul ei.Pe abdomenul ei erau 3 zgarieturi late de aproximativ 12 cm carora a trebuit sa le pun copci cat de repede am putut.noroc ca aveam trusa mea cu ustensilele mele medicale cu mine.Pe brate erau aceleasi zgarieturi,doar ca mai putin profunde,pe care doar le-am dezinfectat si bandajat in graba.

Ce putea sa ii provoace ranile alea? Am iesit din camera,lasandu-le pe fete sa o imbrace pe Bella apoi va trebui doar sa asteptam pentru a afla ce i se intamplase in acea noapte.

~ de madyzuzu pe martie 16, 2010.