Capitolul 5

B.p.o.v

Vroiam sa dorm,dar pleoapele mele refuzau cu desavarsire sa se inchida. Nu eram singura in camera,puteam simti presenta cuiva,puteam simti cum cineva parca ma privea cu intensitate parca incercand sa vada prin mine.Am incercat sa ma intorc pe partea cealalta a patului,vrand sa dorm,dar ceva trase patura de pe mine aruncadu-o pe podea si parca puteam simti cum cineva imi facea semn sa imi dau jos lantisorul de la Rosalie… Dar nu puteam sa il dau jos.Simteam ca era singurul lucru care ma proteja de orice imi dorea raul in acest moment.

Am facut pasi micuti catre usa care dadea in hol si in mod ciudat lantisorul meu se agata de tricoul meu ,rupandu-se si cazand pe podea. Era un semn rau,ma simteam amenintata. Unele imagini imi aparura in minte,cu mine plina de sange pe podeaua rece,zacand fara suflare iar o furie necontrolata imi cuprindea corpul nedorindu-mi altceva decat sa mor.

Era prea mult. M-am ridicat din pat indreptandu-ma catre dulapiorul cu medicamente punand apoi man ape primul tub de calmante pe care il vazusem.

Nu stiam ce fac,nu eram constienta de ce fac,dar ceva parca imi controla corpul. Am luat tubul apoi m-am indreptat catre bucatarie. Am luat putina apa intr-un pahar apoi incepeam sa iau pastilele din acel tub una cate una,pan ail golisem iar corpul meu apoi constientizasem de ce facusem.Era gresit,dar ceva ma fortase sa o fac. Nu stiam ce sa fac acum.Trebuia sa scap de toate medicamentele din corpul meu dar cum.Am format numarul lui Edward.

“Alo?” imi raspunse cu o voce somnoroasa. “E ora 3 dimineata… in caz ca nu stiai si eu dorm la ora asta…” imi spuse cu o usoara iritare in voce.

“Edward,sunt Bella….”

“Bella?” vocea sa parca se trezi la viata instantaneu. “S-a intamplat ceva?” imi spuse apoi panicat.

“Da … sa spunem doar  ca am inghitit un tub intreg de calmante,cred ca erau Xanax… ce sa fac…”

“Ce ai facut?” parea ingrozit dupa felul cum tipase in telefon. “Acum cat timp ai luat pastilele?Vin cat pot de repede Bella,trebuie sa mergem la spital.”

“Cred ca au trecut maxim 5 minute de cand am terminat tubul de luat…te rog…nu…stiu ce sa fac…”

“Bella…trebuie sa faci tot posibilul sa incerci sa le vomiti inaite ca ele sa inceapa sa se absoarba in organism,lucru care probabil nu o sa dureze foarte mult pana o sa se intample.Acum …mergi in bucatarie si fa-ti un amestec de 5 albusuri crude de ou cu sare,si va trebui sa il bei repde e cel mai bun amestec posibil pentru a te ajuta sa le elimini cat mai repede.Te va ajuta…acum fugi si fa ce ti-am spus iar eu voi veni spre tine.Sa lasi usa descuiata pentru orice eventualitate,in caz ca nu vei putea sa deschizi cand voi ajunge…”

Imediat ce inchisese telefonul,am plecat in graba catre bucatarie.Am luat ouale separand albusurile pe care le-am pus intr-un par,peste care am adaugat sare.Ce urat arata amestecul.Imi provoca greata doar privindu-l,nu mai trebuia sa zic nimic despre miros care era oribil. Am ridicat paharul bandu-l repede si imediat au aparut si efectele… iar o parte din medicamente reusisem sa le elimin.Totusi  incepea sa imi fie rau …iar totul se vedea in ceata…pamantul incepand sa fuga de sub picioarele mele. Puteam distinge o umbra langa mine,umbra unei femei care se apleca langa mine,incepand sa imi sopteasca la ureche.

“In curand Bella…in curand…nu va mai dura mult si totul se va termina.” Apoi disparu iar niste maini puternice se infasura in jurul meu ridicandu-ma.Era Edward,venise… apoi totul deveni negru lumea disparand incet de langa mine.

E.p.o.v.

Bella inghitise un tub intreg de Xanax,asta nu era de bine.Stiam ca trebuia sa ma misc repede.Odata ajuns in fata apartamentului ei am intrat fara ezitare in casa si o vazusem pe Bella zacand pe podeaua din camera de zi ,inconstienta… Am ridicat-o in bratele mele iar un sentiment de neputinta imi cuprindea incet corpul.Ma simteam neajutorat,asa ca am fugit repede cu ea in bratele mele catre masina apoi am condus ca un nebun catre spital.

Inca de cand am intrat cu ea in spital ,doctorul a preluat-o imediat. Nu puteam decat sa astept.Nu puteam face nimic altceva decat sa astept,secundele trecand atat de greu.Asteptam cu disperare ca cineva sa imi spuna ceva …orice…Eram resident in acest spital asa ca il cunosteam  pe medical care o preluase pe Bella,era un medic bun asa ca aveam incredere ca ea va fi bine,cel putin speram… speranta moare ultima.

Trecusera aproape 2 ore de cand asteptam pe hol in fata salonului unde fusese  dusa Bella,si nimeni inca nu iesea.Ma intrebam de ce dura atat de mult.nu mai aveam rabdare sa astept asa ca mai aveam putin si intram peste ei acolo vrand cu disperare sa stiu maca putin despre starea ei,insa gandurile mele trecura la fel de repede precum venisera pentru doctorul iesise intr-un final picaturi de transpiratie fiind prezente pe fruntea lui.

“Dr. Cullen sunteti ruda cu ea sau doar o cunostinta?” ma intrebase expresia lui fiind rece si incordata.

“Ea e iubita mea…” am raspuns fara sa gandesc,dar asta imi doream sa fie pentru mine… “cum se simte?”

“Nu pot sa ma pronunt inca,dar pot sa va spun ca e o luptatoare.E bine ca a reusit sa elimine o parte din pastile prin voma,dar o parte a reusit din pacate sa se absoarba…De 2 ori era sa o pierdem, dar inima ei e puternica… am reusit sa o stabilizam,dar e in stare critica.E in coma iar urmatoarele ore sunt cele mai importante pentru a vedea daca va supravietui sau nu.Important e ca partea cerebrala a ei nu a avut de suferit…Am facut tot ce se putea,dar acum depinde de ea…”

“Pot merge sa o vad?” am intrebat simplu.

“Desigur… Acum trebuie sa plec.Daca apare vreo schimbare,va rog sa ma anuntati…”

Am dat din cap urmand apoi sa intru in graba in salon.

Bella statea intinsa pe patul de spital,era un inger adormit … o priveam neincetat analizandu-I fiecare centimetru al fetei sale angelice. Mi-am intins o mana catre obrazul ei roziu vrand ca ea sa se trezeasca la atingerea mea…dar nu.Era doar o speranta. Bella statea cu ochii inchisi dormind…sau cel putin asta imi doream.Ca ea sa doarma.

“Bella….de ce ai facut asta?Ce ti-a trecut prin minte?” mi-am facut curaj sa ii vorbesc cuprinzandu-i palma micuta apoi ducandu-o la brazul meu. “Te iubesc Bella ,nu vreau sa te  pierd.Nu acum. Vreau sa lupti… ma auzi? Lupta… pentru mine! Mi-ai zis ca te pot rapi pentru o eternitate daca asta imi doresc.Si asta imi doresc. Dar pentru asta e nevoie ca tu sa lupti frumoasa mea…. Te rog… lupta!” incercam sa ii vorbesc.Nu stiam cat la suta putea sa auda din ce ii spuneam,dau daca putea auzi macar un cuvant,dar simteam ca trebuie sa ii vorbesc.

“Bella… sincer,cand am auzit ca prietenul tau,Andrew,sau cum il chema te-a parasit, ma intristam gandindu-ma la suferinta ta,pentru ca tineai la el.Dar in acelasi timp ma bucuram pentru ca puteam avea o speranta ,o speranta pentru a lupta pentru iubirea mea pentru tine. Alice ,si fratii mei stiau adevarul despre sentimentele mele,fata de ei nu ma ascundeam niciodata.Dar fata de tine Bella,mereu trebuia sa le tin ascunse,pentru ca imi era frica sa nu te pierd definitive. Te iubesc,si iti promit ca nu te voi rani absolut niciodata. ..Bella te rog,lupta pentru mine…” cateva lacrimi micute ii aparura in colturile ochilor ei inca inchisi iar mana ei micuta imi stransese palma dar usor,pentru ca era lipsita de putere,in timp ce buzele ei schitara un zambet sters si prea mic pentru a fi observant in mod obisnuit. Bella isi revenea. Lupta pentru viata ei exact asa cum o rugam.

Am iesit repede din salon strigand dupa acelasi doctor care o reanimase pe Bella iar el veni in graba.

“Cred ca isi revine. “ i-am spus cu un zambind fericit ca Bella ma asculta. Doctorul ii facuse o examinare rapida pentru a vedea mai exact ce se intamplase.

“E un miracol… e o luptatoare in adevaratul sens al cuvantului. Isi va reveni,si ce e mai important nu va ramane cu sechele.Acum va trebui sa plec. Apropo ,Dr. Cullen ,nici cand aveti cateva zile libere,nu le puteti sta acasa linistit. Voi trece peste doua ore sa vad ce face.Cred ca se va trezi pana atunci. Calmantele cred ca au inceput sa iasa din organismul ei.”

Am stat langa ea urmatoarele ore neparasind inceperea nici pentru o secunda.Vroiam sa fiu langa ea atunci cand ea se va trezi.

Era aproape 10 dimineata cand deschise timid ochii ,privirea sa fiind ingrozita.

“Edward… si eu te iubesc” fusese primul lucru pe care il zise atunci cand ma descoperise cu privirea. Si cu toate ca trecusem printr-un cosmar si prin clipe de groaza gandindu-ma ca s-ar putea sa o pierd, inima mea tresari la auzul vorbelor ei.

“Sunt aici Bella…sunt aici.Sunt langa tine…” am spus sarutandu-i fruntea incet.

“Edward… vrea sa ma elimine ,stiu asta. Ea…. Stiu asta. Acum nu e aici,dar stiu ca atunci cand voi ramane  singura…va veni iar.” Spunea printre lacrimi. “Edward… aseara a reusit sa ma controleze facandu-ma sa inghit pastilele… data viitoare va fi mai rau.”

“Shhh… voi fi langa tine Bella. Nu voi permite sa te las singura nici macar pentru o secunda.Astazi voi incerca sa te scot din spital …acum asteapta sa vorbesc cu doctorul.”

Am iesit din salon gandindu-ma la cine i-ar dori raul ei…cine ar putea sa o manipuleze in acest fel,sau mai bine zis ce…si de ce? Nu avea nici un sens.

***

Cateva ore mai tarziu,dupa ce am reusit sa mituiesc medical ce a internat-o pe Bella pentru a ii semna biletul de iesire din spital, am plecat alaturi de ea acasa.Doar ca nu o duceam inapoi in apartamentul ei ci aveam sa o duc acasa la mine. Ma voi asigura ca atata timp cat eu voi fi in preajma ei nimic rau nu I se poate intampla.

Bella  a fost usor de convins cu ideea de a locui impreuna cu mine,cel putin pentru o perioada,mai ales ca nu vroia sa se ma intoarca in acel loc singura.Vroia doar sa evadeze si puteam vedea asta limpede in ochii ei ciocolatii.

„Edward?” imi spuse imediat ce intrasem pe usa apartamentului meu.

„Da scumpa mea…”

„Multumesc ca esti alaturi de mine. Vreau doar sa gasesc o cale sa pun capat acestui blestem….”

„Vom gasi impreuna raza de lumina din acest intuneric Bella…impreuna vom resui.”

~ de madyzuzu pe martie 21, 2010.