Capitolul 7

E.p.o.v.

Era dimineata,iar cand deschisesem ochii,ea nu era langa mine.M-am ridicat repede din pat incepand sa o caut.

Statea in balcon fumand o tigara si uitandu-se pierduta la picaturile de ploaie.

“Bella?”

Ea nu raspunse,doar isi intoarse privirea catre mine.

“Esti bine?” am intrebat-o in soapta.

“Cred ca da… Nu stiu… nu cred… nu conteaza!” imi zise in graba incercand sa caute raspunsul cel mai potrivit la intrebarea mea.

“De cat timp te-ai trezit?” m-am uitat la ceas pentru a vedea cat era ora,era 9:00 dimineata.

“Cred ca de aproape doua ore….” Imi spuse uitandu-se din nou la picaturile de ploaie ce cadeau furioase din cer.

Dintr-o data isi indrepta privirea trista catre telefonul pe care il avea in mana ei stanga si care incepu sa sune.

B.p.o.v.

Telefonul imi suna pentru a doua oara in dimineata aceasta.Trebuia sa raspund,altfel lucrurile vor iesi urat.

“Alo?”

“Bella… nu am incheiat discutia de dimineata.Atunci a trebuit sa inched pentru ca aveam o urgent.”

“Da…inteleg” i-am raspuns barbatului furios din spatele receptorului.

“Ce ti-a trecut prin cap? Esti inconstienta?Credeai ca nu voi afla de tentativa ta de a inghiti un tub intreg de Xanax? Si inca unul de 50 mg. Voiai sa te sinucizi?Ce naiba?”

“Imi cer scuze,nu am avut astfel de intentii…”

“Scuze!!!???” vocea lui se auzi ca un tipat de acum. “Te astept in maxim doua ore in  cabinetul meu…Singura!!! Ai inteles?”

“Ce se intampla daca nu as veni?” l-am intrebat scurt.

“Nu ai vrea sa stii…Acum grabeste-te…Ai dat de belea domnisoara…. Ne vedem la ora 11:00 in cabinetul meu,ne-am inteles?”

“Da…La 11:00 in biroul dumneavoastra.Am inteles.” Apoi imi inchisese telefonul. Uram cand reusea sa ma controleze in halul acesta.

Cand mi-am asezat telefonul in buzunarul hanoracului,puteam vedea privirea ingrijorata a lui Edward.Probabil ca nu intelesese nimic din toata conversatia mea.

E.p.o.v

“Edward… imediat va trebui sa plec.Am de dat niste explicatii.” Imi spuse zambindu-mi trist,eu neintelegand nimic.Dar nimic din ce vroia sa imi zica.

“Explicatii?Cui si de ce?” am intrebat-o.

“E o poveste lunga….” Mi-a raspuns scurt.

“Uite,am timp si chiar vreau sa stiu….nu support gandul ca imi ascunzi ceva Bella… cat luam micul dejun,imi povesteti…in regula?” ea ofta apoi dadu din cap aprobandu-ma.

Am asezat in liniste masa facandu-I semn apoi sa se aseze si ea langa mine sa manance. Lua o inghititura apoi isi impinse farfuria deoparte.

“Bella…. Recunosc ca nu sunt maestru bucatar,dar chiar atat de rau gatesc?”

Ea rase incet,mai mult pentru ea,apoi isi ridica privirea catre mine.

“Nu imi e foame…” ceva ma facea sa nu o cred.

“Bella,trebuie sa mananci… Nu te cred ca nu iti e foame.Vrei sa iti pregatesc ceva ce ti-ar place mai mult?”

“Nu” tipa la mine ochii ei devenind negri,intunecati,parca nu mai era Bella in fata mea,ci o persoana diferita.

Dupa cateva minute ochii ei redevenisera la loc ciocolatii.

“Imi…imi cer scuze.Nu stiu ce m-a apucat…”

“Nu face nimic Bella…doar ca ai reusit sa ma sperii un pic…” am oftat. “Bella…ca veni vorba,trebuia sa imi povestesti cate putin…nu?” i-am facut din ochi iar ea chicoti.

“Da ,asa e…doar ca nu stiu cu ce sa incep ca sa imi fie mai usor sa iti povestesc.”

“Cu ce vrei tu Bella…doar sa fii sincera.Cand simti nevoia sa te opresti.Imi spui.Bine?”

Ea doar dadu usor din cap.

“Cel care m-a sunat in dimineata aceasta,e unchiul meu.Inainte ca parintii mei sa moara,am fost data in grija lui.Asta este si motivul pentru care nu prea mai ajung prin fostul meu orasel de aproximativ 8 ani.  Unchiul meu a avut grija de mine de parca as fi fost propriul lui copil. M-a dat la cele mai bune scoli, mi-a gasit profesori care sa ma mediteze inca de la 16 ani,pregatindu-ma incet de o cariera de medic. In cazul in care nu stiai,sunt studenta la medicina…. Unchiul meu si-a dorit mereu un copil ,care sa ii calce pe urme,dar din pacate nu a avut unul.Din acest motiv,inca din primele minute in care a preluat custodia mea,déjà imi planifica ce profesori o sa ma mediteze,felul in care incepand de la 17 ani mergeam cu el prin clinici pentru a vedea tot felul de cazuri…. Vrea sa fiu buna in ceea ce urmeaza sa fac,mai mult decat buna,din acest motiv a fost sever cu mine.A auzit de incidental cu pastilele pe care le-am inghitit,si acum urmeaza sa imi tina niste predici… “

“De unde a auzit de incident?Nu avea cum…” i-am raspuns incet.

“Edward… unchiul meu e medic. E destul de cunoscut si are suficiente relatii prin spitale si multi dintre medici ma cunosc avand in vedere ca inca de pe la 17 ani ma plimb prin spitale la bratul sau. La ora 11:00 trebuie sa fiu in cabinetul sau…“

“Sa inteleg ca urmeaza niste clipe nu prea frumoase.” I-am spus zambindu-i in timp ce i-am asezat o suvita de par dupa ureche.

“Stii ce e cel mai rau?”

“Ce Bella?”

“Ca nu stiu ce sa ii explic. Ca de cand ne-am plimbat intr-o casa parasita,am cosmaruri,vad umbre,aud voci…si un spirit al unei femei nebune ma hartuieste? Ce sa ii spun?Am noroc ca nu imi poate vedea zgarieturile si vanataile de pe corpul meu…altfel sigur imi semneaza bilet de trimitere la psihiatrie…”

“Vrei sa vin cu tine?”

“Nu Edward…a specificat sa vin SINGURA… asta inseamna ca stie cine a dat o spaga serioasa sa ma scoata din spital si cam stie ca Dr. Cullen, a fost cel care m-a salvat…desi nu mi-a spus la telefon,sunt sigura ca ma va interoga la spital.”

Urma o pauza in care nu mai spunea nimic,doar se ridicase de la masa si se duse langa fereastra.

“Bella? Unchiul tau… are vre’un rol in faptul ca ma eviti?”

“Mai mult sau mai putin Edward… Gandeste-te ca nu s-ar gandi de doua ori sa te ‘striveasca’ si sa te faca sa iti iei adio de la cariera ta,daca lucrurile intre noi ar merge rau… “ ofta apoi se apropie de mine. “Pur si simplu nu vreau sa ti se intample nimic din cauza mea.Acum daca ma scuzi merg sa ma schimb si apoi plec… Ma asteapta si nu vreau sa intarzii si sa ii mai dau si alte motive sa se lege de mine.”

B.p.o.v.

La ora 11:00 era in fata cabinetului sau.Am batut timida la usa apoi am intrat zambindu-i unchiului meu.

“Stiam ca ai sa fii punctuala Bella mea,nu iti sta in caracter sa intarzii sau sa iesi din cuvantul meu. Sa te mai intreb de ce ai luat pastilele? Nu cred ca are importanta asa e?Oricum peretii spitalelor mereu au urechi…”

“Stiu… Oricum,a fost doar un accident stupid si nu se va mai intampla.Voi si mai atenta…”

“Bineinteles ca nu se va ma intampla. De astazi te vei muta din nou in casa mea. Vreau doar sa fiu precaut draga mea. Nu vreau sa ti se intample nimic rau.Parintii tai au avut incredere in mine.”

Am oftat.Nu stiam ce sa ii raspund,vestea ca voi locui din nou cu unchiul meu trebuia sa fie una buna in mod normal.Unchiul meu nu era un om atat de rau.Era un om glumet,radeam mult cu el.

“Apropo…e un baiat bun Edward Cullen. Si ca si doctor…. Va avea un viitor stralucit.Imi place mai mult de el decat de Andrew…  Si tatal lui Dr. Carlisle Cullen… e si el o legenda. Ai un ochi bun in ati alege iubitul,….” Mereu ironic…

“Da eu un baiat bun,dar nu cred ca e iubitul meu…”

“Ce te opreste? Esti tanara,esti frumoasa…haide… aaaa si daca tot te muti… roaga-l sa tea jute cu mutatul. Eu mai am pana diseara program in spital…Acum fuga…grabeste-te….”

La asta nu ma asteptam.Unchiul meu ma indemna sa imi ascult inima…era ciudat,iar veste ca ma voi muta la loc cu el…era de bine?Era de rau? Nu stiam ce sa zic.Cum ar fi ca acea nebuna care imi bantuie visele si viata,facandu-ma sa traiesc in frica si in intuneric,sa imi faca viata un cosmar si in casa unchiului meu? Nici nu vroiam sa imi imaginez,pentru stiam,simteam ca voi avea de infruntat si acestea in curand.

~ de madyzuzu pe aprilie 1, 2010.